Capitolul XIX

Avea vise mari...inca de pe bancile scolii...visa sa devina pilot de avioane...sa atinga cerul..."Hm, copil tampit"...atata isi zicea nea Nelutu cand se gasea pierdut printre ganduri in bucataria minuscula, inconjurat de mucuri de tigara....
Renuntase de mult la visele sale...la sperantele sale...renuntase de mult la tot ceea ce tinea de copilarie....a ucis copilul din interiorul sau si isi zice intr-una ca nu ii pare rau....el p numeste maturizare...a devenit barbat...
Dom' Nelutu era un tanar simplu la vremea sa...a iesit din armata schimbat...a vazut cum e viata vazuta prin alti ochi...a vazut ... realitatea...
Asemeni oricarui tanar, a avut ocazia sa ramana in armata...dar nu...el a vrut sa iasa din rutina...inca mai avea sperante...spera ca poate o sa ajunga cineva...spera ca atunci cand va muri, sa aibe de la cine primi o coroana, sau macar o floare...
Spre deosebire de el, soldatul Constantin, a hotarat sa stea in armata...a hotarat ca acolo e mai bine ca acasa... Fara niciun motiv cunoscut lui, lui Nea nelutu incepuse sa-i para rau...credea ca nu mai are sa il vada de acum... "Mai costi mai...nu te baga asa mai....in armata stai, in armata mori...nu fi batut in cap"...in zadar a incercat sa il convinga....iata ca talambul si aiuritul de Soldat Constantin, a ramas in armata...a ramas in locul de unde altii incearca sa scape...
S-a inscris la Facultatea de Electrotehnica...singura facultate unde se preda fizica...materia sa preferata...inca de pe bancile scolii generale... Era greu...comunismul era in floare cand el fugea de la un curs la altul, cu un teanc de foi ingalbenite de tigara si de timp, in mana... Era greu...atat pentru el cat si pentru familia sa... Stia ca trebuia sa invete...trebuia sa iasa din facultate cu fruntea sus...nu trebuia sa isi dezamageasca familia, care isi puse atatea sperante in el, dar in primul rand, nu trebuia sa se dezamageasca pe sine insusi...
Statea nopti la rand incercand sa invete o formula..incercand sa faca un circuit ... incercand sa rezolve o problema... A invatat si a muncit mult...a facut un aparat de radio de la zero...a incercat sa isi demonstreze ca poate...ca poate fi bun la ceva, daca isi doreste asta cu adevarat...si a avut dreptate...
In anul 3...spre sfarsit, a mers la o olimpiada...mai mult pentru el..sa vada cat stie...a inceput ca o joaca...si a ajuns la olimpiada pe tara...singurul din judetul sau care a ajuns atat de departe... Era mandru de el...era mandru de el nu pentru ca a ajuns pana aici, ci pentru ca a demonstrat intregii tari ca, pornind de la...aproape nimic, a ajuns pana aici...singur..pe fortele sale proprii...
Parca acum se vede...asteptand intrarea in sala de examen...un pix in buzunar, si multe multe emotii...atat a avut la el...atat i-au trebuit...