Capitolul XXII

Iata asa a inceput prima sa poveste de dragoste... O poveste de dragoste combinata cu sentimente nemaiintalnite de el pana acum...
Lunile treceau...si el era totdeauna cu ea...de mana, prin parcuri, prin teatre, peste tot... a uitat de toti prietenii sai...a uitat de el... Nu mai exista EL si EA...exista doar EI...si ii placea acest gand...adora sa se trezeasca dimineata mai devreme si pur si simplu sa o priveasca...ce copil...ce linistita e cand doarme...ce frumoasa e... ce mult o iubeste...
Adora sa o priveasca dimineata, cand ea se trezea si cu ochisori mici, stransi, ii zambea... un zambet larg care ii expunea dintii mici si albi... iar apoi o saruta, iar ea adormea la loc, cu acelasi zambet pe fata...acelasi zambet care l-a fermecat inca din prima clipa cand a vazut-o.
Se mai certau, ca orice cuplu... din motive stupide... el era gelos, ea era incapatanata... ea vroia sa ii scoata gelozia din cap, iar el incerca sa o convinga ca nu e gelos, ci doar putin distrat... Se ciondaneau, se desparteau, dar despartirea lor nu dura mai mult de cateva ore... ajungeau sa se impace asa cum s-au certat...isi cereau scuze reciproc, mai mult el...el fiind cel sensibil.
El isi daduse seama demult ca fara ea nu poate... si nu stia ce sa creada... ea simte la fel?...era in dubii, si il macina asta, il macina ca toate celelalte probleme pe care le avea..cu scoala...cu prietenii, dar cand o privea, cand ea ii zambea, parca era alt om...uita de tot...si zambea si el...era fericit alaturi de ea, si asta era tot ce il interesa...o iubea...dar nu putea sa ii zica... de fiecare data cand incerca, gura i se inclesta, transpiratiile il treceau, avea un nod in gat... ea stia...stia ce vroia sa spuna, il mangaia pe fata, il saruta, ca si cum i-ar spune "stiu...".
Cateodata o privire face mai mult decat o mie de cuvinte, iar privirea ei il lasau totdeauna fara suflare...nu fara cuvinte...ci fara suflare... O iubea cu toata fiinta sa...si incerca sa ii demonstreze asta in fiecare zi...cu gesturi tandre si sarutari gentile, dar simtea ca nu e deajuns...
O iubea...si simtea ca atunci cand e departe de ea...de Elena sa, lipsea o parte mare din el...nu vroia sa o piarda...niciodata...