Capitolul XXI

Toamna tarzie...foarte tarzie...si el era pe strada...intuneric...singur... suparat si preocupat de nota sa...ii parea rau...isi putea atinge visul..putea atinge cerul...asemenea aviatorului din visele sale moarte...
O singura masina circula pe strada...cu viteza mica...parca urmarindu-l... A vazut-o cu coltul ochiului...il urmarea de vreo 20 de minute...deja incepuse sa se ingrijoreze...
Cand a vazut ca masina ramase putin mai in urma, luase repede dreapta, pe o strada laturalnica si incepuse sa fuga cat il tin picioarele.... fugea ca pentru viata sa...si se uita mereu in spate... cand deodata se izbeste in cineva...
Nu isi daduse seama ce s-a intamplat...era jos, inconjurat de cioburi de sticla, de la un borcan...isi ridicase privirea, in primul rand pentru a cauta masina...iar apoi se uita la acel "ceva" de care se lovise. o fata firava, bruneta, mica tocmai se ridica de jos... Se simtea rusinat... nu stia ce sa faca...si se duse spre ea intinzand mana, pentru a o ajuta sa se ridice... "scuza-ma...nu am vrut...e noapte...e .." nu apucase sa termine de vorbit caci fata ridicase privirea din pamant ... atunci s-au intalnit pentru prima data...amandoi...
"aaaa pai...ca...stii..." incepuse sa se balbaie...incepuse sa transpire si sa nu mai isi gaseasca cuvintele...o privea intr-una in ochi si...spera sa poata forma o propozitie macar...
" Nu e nimic..se mai intampla...nu iti fa griji nu am patit nimic" ... a spus fata necunoscuta, scuturandu-se de praf.... "Apropo...Elena ma numesc...tu?" si ii intinse mana... o fata ii intinse mana...lui...tocmai lui. A ramas blocat...nu stia ce sa faca...nu a mai fost cu vreo fata pana acum...ce sa zica? ce sa faca? de ce nu ii ies cuvintele din gura?
Elena ii luase mana si i-o stranse... "Si tu esti?"
"Ionutz...Ionutz..." atat a reusit sa scoata ... atatea cuvinte inteligibile...tocmai el...care era ...indraznet...
"Pai Ionut, imi datorezi o haina noua...uite, asta e tot murdara de praf" si rase... un ras cristalin, limbede... si un zambet...care ii expunea dintii albi si mici, inconjurat de buze trandafirii...
A ramas marcat de aceasta ipostaza... "Elena...elena..." atat bolborosea....buzele i se miscau, dar sunetele nu ieseau...si cu atat mai bine...nu vroia sa para un... sociopat...desi cel mai probabil asa parea acum...
"Da...o haina...mai mult ca sigur... spune'mi unde te gasesc..si cand si....." a reusit el sa bolboroseasca cu o fata serioasa si fara sa se balbaie.
"Am glumit prostutzule", spuse ea chicotind,"nu tre sa imi iei nicio haina...dar daca tot te oferi sa dai ceva...nu mai bine merge o cafea?" spuse fata rosindu-se-n obraji.
"Da sigur..." a raspuns el prompt, scotandu-si peptul in fata....ca in armata...dupa o pauza de cateva secunde ... de tacere in care ochii lor se intalnira, el a tresarit si a intrebat "acum?!"...
"Pai daca nu ai nimic altceva de facut",fata aceasta era mai indrazneata ca el...a simtit asta...a simtit ca e o copila...si a simtit ... ceva...nu stie nici el ce..dar a simtit.
Noaptea tarzie i-a gasit pe amandoi, in parc...singuri..doar ei, frunzele si luna de pe cer. Era noaptea perfecta...nu mai tine minte ce a discutat cu ea atunci...stie doar ca pentru prima data nu a avut probleme cand a vorbit cu o fata...nu s-a balbait...a vorbit deschis...se simtea in largul sau...
Nu stie cand a trecut timpul...dar in cele din urma, fara sa vrea, a condus-o pana la usa blocului in care statea ea... S-au oprit amandoi si s-au privit in ochi...abea acum lui ii luase inima razna...nu mai stia ce sa faca....simtea ceva...care il facea sa se roseasca..sa transpire...sa ... pluteasca si nu stia ce...acest sentiment ii era necunoscut...ceva nemaiintalnit de el pana acum.
S-au sarutat...in fata unui bloc...sub clar de luna... In momentul cand buzele lor s-au atins, o explozie de sentimente ii invadase corpul lui nea Nelutu... Ea i-a dat numarul de telefon...a zis ca ii asteapta apelul, s-a intors, si a plecat...
A ramas cateva minute bune acolo...pe scara blocului...cu un bilet in mana, pe care era scris numarul unei fete...acea fata care ii sucise mintile...si care il facuse pe el sa stea acum asa...singur, adulmecand parfumul ei ce inca plutea in aer...