capitolul IV

Seara se lasa greu, dar o data cu venirea ei isi face aparitia si Nea "Costy" cu vesnica sticla de wisky ieftin cumparat de la "Baba Grasa", magazinul din coltul blocului, si o cutie d trabucuri "havaneze" made in china, care scoteau fum "de parca ai fi ultimul horn de la Cernobal, 'utule pastele mamii lor de rusnaci"...astea erau expresiile lui Nea Costi...cel care intotdeauna avea injuraturi haioase, si se eneverva totdeauna cand pierdea (chiar daca nu era data cand sa castige)
De ce era aceasta seara asa de speciala? A inceput obisnuit...sansele erau sa s termine la fel.
Nea Costi, satul de rutina, invitase cativa vechi prieteni de la mina, acasa la Nelutu, pentru un pahar d vorba, un trabuc Cernobal, si o partida de remi, poker, sau orice alt joc, care se sfarsea in cele din urma intr-o betie.
Era ora 12 noaptea, iar casa era plina de oaspeci pe care el, personal, nu ii cunostea...
Printre ei, era un anume Domn Ionascu, fost sef de santier, fost lucrator la mina, fost proprietar de Mercedes, fost dulgher...nu era meserie pe care el sa nu o fi practicat... era "omul bun la toate", si avea totdeauna un zambet stupid p fata, desi era un om de o inteligenta uimitoare. Suferea saracu de Parkinson si Alzheimer...nu isi amintea numele copiilor, numele sotiei...dar nu a uitat niciodata ceea ce a citit, ceea ce a invatat...spunea ca "batranetea mi-a furat nevasta..mi-a furat copii...dar nu imi poate fura inteligenta...e ascunsa adanc .. stiu eu asta".
Totdeauna uita a cui e randul, si lumea se mai supara...dar Nelutu statea pur si simplu si se utia la el...cum s poate ca un om asa ca el...sa fie fericit?..nu stie bine cum il keama...si totusi e fericit...
Inainte de plecare ... era obiceiul sa s faca un toast...se ridica Nea Costica, respectuos...intinde paharul...si zice clar si raspicat "Pentru Nelutu...Sa traiasca!"
Toata lumea a bolborosit, in afara de domnu Ionascu care statea cu capul p masa...
Avand in vedere ca era 4 dimineata, lumea s-a gandit ca a adormit..inainte de a pleca...Nelutu il ghionteste putin, iar acesta cade jos, fara suflare.
A fost un soc..ce sa faca acum? E singur intr-un apartament cu Domnu Ionascu...care sade jos fara suflare...suna repede la salvare, care intarzie sa ajunga....
Pana apuca sa vina salvarea, Nelutu a avut ocazia sa il...studieze putin...a observat ca are acelasi zambet...dar nu mai are acea scanteiere a ochilor...nu mai are urma aia de viata...
"Uite cum se duce viata unui om..."
E socat...e liniste in casa...isi aprinde o tigara...tremura tot..abea nimereste buzele-i vinete...
In linistea apasatoare, cineva suna la usa....tresalta, si de duce cu frica spre usa...se gandeste ca abea acum ii este frica de moarte..ii este frica, nu este pregatit, si totusi vrea...vrea sa fie alaturi de puiul sau...dar...ii este frica...
Apasa cu frica pe clanta, usa se deskide incet, si deodata este impinsa cu putere....
Nelutu cade la pamant, si deodata peste el navaleste echipa de interventie rapida, si ii ia pulsul...il controleaza...el nu poate sa deskida gura..deodata tipa din rasputeri...
"Stati!..nu eu...nu eu...e Domnu Ionascu..in sufragerie"
Toata echipa se indreapta intr-acolo, si dupa o scurta analiza, il baga intr-un sac negru, mat, si il scot p targa...
Toata activitatea a durat 20 minute...maxim...lui i s-au parut o vesnicie... Se tot gandea..."Atat!...nu mai vreau sa imi irosesc viata..vreau sa fie ca la inceput...te rog ajuta'ma puiu...u care esti sus...ajuta-ma...ajuta-ma"
Isi repeta asta intr-una, tinand poza ei ei mana..."ajuta'ma puiu...ajuta'ma"
Nu vroia alta femeie in viata lui...nici un accepta gandul asta..o vroia pe ea, dar nu vroia sa isi iroseasca restul vietii jelind...vroia sa o poarte in gand..si sa ... faca ce ii place...vroia sa fie din nou tanar..vroia sa fie din nou el...
Lacrimile sale i-au invadat obrajii reci...tigara a ramas in scrumiera..aprinsa...fumul se ridica spre icoanele inegrite....
A adormit cu capul pe masa...plangand...nu mai e barbat...