Capitolul X

S-a trezit ca de obicei...singur in pat, intr-o camera rece, cu televizorul aprins...
Era 8 dimineata, si soarele era pe cer...dar asta nu il facea sa zambeasca...stia ca trebuie sa se duca la doctor, macar o data...
S-a dus iarasi in aceasi bucatarie unde si-a varsat amarul, aceasi bucatarie mizera inegrita de fum, si murdarita de amintiri dureroase...
A pus apa in ibricul ruginit, a pus-o sa fiarba...de data asta avea o scuza sa nu manance... "Poate trebuie sa fac niste analize", dar nici el nu isi credea vorbele... din omul masiv de 100 kg si un metru nouazeci, acum a ajuns un schelet...o figura de nerecunoscut.
A zis ca azi va fi diferit...nu se va mai imbraca cu acelasi costum, a zis ca va fi diferit, va fi noul inceput; desi stia ca a mai zis o data asa, simtea in maduca oaselor ca azi va fi ceva diferit...
Isi ia pantalnii de la costumul de mire pe el..nu avea alte haine care sa nu ii aminteasca de ea... si o camasa care inca mai purta mirosul ei... A zis ca va incepe incetu cu incetu sa uite, dar nu putea renunta la papucii lacuiti...era prea atasat de ei...
Isi pune palaria de panza alba in cap, si porneste agale spre doctor... nu stia la ce sa se astepte...a zis ca e o simpla raceala. La vederea cozii infernale din fata cabinetului doctorului, isi aprinde o tigara...si inca una...si inca una... dura prea mult...mult prea mult. De firea sa nu era un om prea rabdator...
Nici nu stia cum il cheama pe doctor...nici nu stia cum arata...
Ajuns in cabinet, il intampina un barbat gras, cu ochelari de-a dreptu ridicoli, grosi "ca fundu la borcan", cu mustata tuciurie, si inceput de chelie... Dupa un constult scurt, doctorul a dat semne de ingrijorare...stia cati ani are dom' Nelutu, dar, ceva nu era in regula...
-Fumati? intreba doctorul cu o urma de suspiciune.
-Da, relativ mult...nu stia nici el ce sa raspunda..sub ce ton..nu stia de ce doctorul e dintr-o data serios.
-Cat inseamna mult?
-Mult inseamna mult...2-3 pachete pe zi.
La auzirea acestor cuvinte doctorul se inalbi la fata...a scris repede o trimitere la radiologie, cu parafa sa...Cand i-a inmanat'o, l-a privit serios si a zis
-Matale de duci, nu stai la coada...zici ca te-am trimis eu...zici ca e regim de urgenta...ai inteles?
Nu stia ce sa zica..nu stia ce se petrece...e grav? e doar o suspiciune?
Vizita la radiolog a durat foarte putin...nu putea sta la taclale, asa cum ii placea lui in vremurile bune...a luat radiografia, si din nerabdare, s-a uitat peste ea... "pastele masii, fara ochelari nu vad nica", si-a zis boloborosind.
Coada de la cabinetul doctorului era la fel de mare, dar el s-a bagat in fata...intra in cabinet si il vede pe doctor cu mainile la spate, muscandu-si buza, si plimbandu-se dintr-o parte in alta a cabinetului...
-Ce dracu a durat atat?! a zis doctorul smuncindu-i radiografia din mana. Nu ti-am zis regim de urgenta?!
-Ba da..dar stiti, varsta..nu mai pot sa fac piruete cand...
Doctorul se albi la fata...nea Nelutu nu si-a terminat propozitia...s-a ingrijorat...
-Ce e?!
-Luati loc!
Deodata doctorul deveni calm, dar cu fata palida...
-De cat timp fumati?
-De vreo..30 de ani...de pe cand e...
-Nu vreau povesti! il intrerupse doctorul.
-Daca e neaparata nevoie ma las. tonul sau de copil care a aflat ca e prea mare sa se mai joace cu jucarii il trada.
-E prea tarziu!
-Adica?! deja ingrijorarea isi facuse loc in inima lui Nea Nelutu.
-Adica...e prea tarziu...ai cancer tataie...canceru te roade...
-Nu se poate, si scapa o lacrima, cat mai am?
-Nu mult...5-6 luni..maxim!
A scapat umbrela din mana...a inceput sa ameteasca...si a iesit din cabinet...nu a zis nici "Buna ziua"...nici nimic..doar a plecat...nu pe picioarele sale, caci nu si le simtea...a plutit...se jura ca a plutit..
A ajuns acasa...nu stia ce sa faca...se simtea pierdut...de unde sa inceapa? Trebuie sa anunte familia...ce familie? Deodata un gand il fulgera "Copii...Alex..Catalin..Andreea.... ce fac cu ei? cum le zic?!", iarasi lacrimile ii inundara ochii...