Capitolul VII

Nu stia incotro se indreapta...nu de data asta...
A intrat in orash, si parca zambetul sau isi pierde din intensitate... In ultima secunda trage stanga de volan... se duce pana la puiu...vrea sa vada ce mai face...ii e dor... Ajunge la piatra mortuara, si iarasi zambeste...e singur....mormantul e acoperit d frunze moarte...e plin d culoare...culori...ce mult ii mai placeau puiului..
S-a asezat pe margine...si a inceput sa vorbeasca..iarasi singur... dar nu ii pasa...atunci el se simtea conectat cu ea... o iubea..doamne ce o mai iubea...
Se uita la ceas...e tarziu...e 10 seara...e inconjurat de intuneric, e acoperit de vant, iar frunzele ce se misca in juru-i, sunt doar gandurile sale... intr-o ordine haotica...
Iarasi se intreapta spre masina, iar in drumul sau intalneste..femei de varsta ei...cu 15 ani mai tinere ca el...asa era atunci...
Si acum isi aminteste cum a rapit'o de acasa...asa cum si ea i-a rapit inima... a acceptat...a spus "Da!" fara sa stea pe ganduri...fara sa se gandeasca la urmari... il iubea... o iubea... Isi amintea orele petrecute impreuna...pe o banca ce nu era jegoasa, intr-un parc ce nu era jegos...in acelasi orash care, in preajma ei, parea desprins din vis... stateau, si visau la o lume de basm... isi faceau planuri..visau copii...au avut...visau fericire..au avut-o...visau ca vor imbatrani impreuna... "nu toate sunt asa cum vreum...nu tot ce visam se indeplineste" asa isi repeta...asta era scuza sa...
Cauta in orice femeie intalnita cate ceva din ea...dar nu gasea...ea era unica... Singurul ei defect era ca il iubea prea mult...
Desigur, isi aprinde o tigara, o data ce a iesit pe poarta cimitirului...nu priveste niciodata in urma...
Era intuneric...licuricii ii luminau calea... fredona o melodie...era melodia lor... nu o poate uita...nici melodia, nici ea... nu poate sterge amintirile... niciodata...
O data ajuns acasa, gaseste usa intre deschisa... intra..fara frica... gaseste pe fiica sa in bucatarie... "Fata taichii, ce ai patit? Ce s-a intamplat?"
La vederea sa ea tresare, fuge spre el si il cuprinde.... el a ramas perplex..nu stia ce sa zica..doar o cuprinde... si zice induiosator, asa cum zicea puiu... "stai linistita fata taichii, sunt aici..."
Nu stia ce sa zica...doar reptea intr-una "Nu ma mai parasi...niciodata...te rog"
Au ramas asa...mult timp... nu vrea sa plece...nu vrea sa o intalneasca...e prea devreme...mai are treaba aici... multa treaba...
Isi aminteste de ziua catastrofala...ziua in care si el a murit... totul a inceput cu un telefon...