Capitolul XII

A ajuns pe peron...la timp, dar nu era nimeni, niciun tren, nici o urma de om, doar vant, doar frunze moarte jucandu'se cu el...
A stat acolo, a asteptat...
Din departare se aude un tren...a zambit, s-a ridicat, s-a incheiat la sacou, a luat pozitia de drepti... ca si cum ar fi asteptat un oficial. Din tren au coborat ei, Alex si Catalin, fii lui. Nu i-a vazut de 2 saptamani...2 saptamani care, pentru ei, au trecut usor, dar nu si pentru el...
Alex era fiul mai mare, mai grasut, semana bine cu el, avea acelasi simt al umorului, avea aceleasi trasaturi. Catalin era mai retras, mai tacut..el a fost cel mai afectat de moartea mamei, el fiind favoritul ei... Amandoi au zambit si l-au imbratisat, le parea rau ca nu mai sunt copii, le parea rau ca nu mai putea fi ca la inceput, dar s-au obisnuit cu gandul asta.
Fara prea multe vorbe s-au indreptat spre casa. Acolo ii astepta Andreea... "fiica taichii".
Iarasi e agitatie in saracaciosul apartament cu 3 camere... si asta il bucura nespus. Erau obositi, si nu prea au vorbit...au lasat totul "pe maine" si s-au inchis in camerele lor. Andreea era putin ingrijorata, isi dadea seama de asta.
-Ce e fiica taichii? a intrebat el
-Nimic tati...nimic, si l-a cuprins asa cum nu a facut-o niciodata.
Nu stia ce sa zica, nu stia ce sa faca...doar a cuprins'o
-E in regula fiica taichii, sunt aici, voi fi aici...intotdeauna, nu te voi parasi.
La auzirea aceastor vorbe, Andreea a izbucnit in plans, si a fugit... nu a apucat sa o intrebe ce e...asta va fi maine...
A adormit cu greu, de asemenea la "tembelizor", uramrind emisiuni tampite, dar care il amuzau... "prosta omeneasca" atat isi zicea cand incepea o emisiune, de orice fel.
Se trezi dis de dimineata, si a mers la cumparaturi. De data asta nu dupa tigari, ci dupa "de-ale gurii".
Vroia sa le gateasca odraslelor. Vroia sa fie ca la inceput..doar ca de data asta, e fara ea.
Ajuns acasa, s-a schimbat, si a luat o carte de bucate frantuzeasca...stia franceza, si ii placea. "hmmm cordon bleu?"..da..de ce nu?
S-au tezit toti, cand era masa pusa...atunci sosi si Andreea. Nu a apucat sa o intrebe ce s-a intamplat, caci se asezasera deja toti la masa.
Nu stia cum sa inceapa..cum sa le spuna. La mijlocul mesei s-a ridicat
-Vreau sa va spun ceva, e relativ important, dar nu e niciun motiv d ingrijorare.
Alex si Catalin erau numai ochi si urechi, in timp ce Andreea era cu privirea in pamant. Nu stia cum sa inceapa...
-Pai..vreau sa .. sa va spun ca...
Sudori reci ii traversa fruntea...avea un nod in gat, tremura carnea d pe el, inima batea mnai repede..
-... am...am...
Toata lumea statea cu sufletul la gura..nu stia la ce sa se astepte
-am gasit un loc unde sa lucrez...
Baietii au inceput sa zambeasca si sa il felicite, dar toata fericirea a fost daramata de vocea Andreei
-Nu ii minti! Am vazut hartiile de la doctor! Nu mai ii minti...
-Ce? Ce? ce e tati...ce s-a intamplat? Alex deja deveni ingrijorat.
-Nu..nu, inghiti in sec, am fost la doctor...am cancer
Liniste...liniste de moarte, liniste apasatoare ce a fost sparta de sunetul unei furculite scapate pe farfuria de portelan.
-Cat? a intrebat catalin cu lacrimi in ochi
-5, poate 6...nu se stie.
-Exista tratamente, chimoterapie. Alex era cel mai optimist...totdeauna gasea o cale de iesire...spera ca si acuma poate.
-Nu..nu..nu stiu...nu stiu...unde? ce?
-Iasi tati, e o clinica...te poate ajuta..te rog..incearca.
Baietilor le era frica...le era frica sa nu ramana orfani...le era frica sa nu ramana si fara tata. Andreea era de-a dreptul distrusa. Pentru prima data toti au plans...desi el a ramas neschimbat...era serios...
-Nu va voi parasi...nu...si pe voi, nu si eu...