Capitolul IX

Incerca sa uite noaptea aia...incerca sa nu isi mai aminteasca...Vroia ca totul sa fie ca la inceput. Vroia iarasi galagie, vroia iarasi tinerete, o vroia pe ea in primul rand. Nu era zi in care sa nu incerce sa caute vinovati, nu era zi in care sa nu caute motive pentru care nu a fost dupa ea... Se gandea, si totdeauna ajungea la aceasi concluzie... "..e vina mea...".
Plangea... si incerca sa uite..dar nu putea. Purta la el verigheta ei...niciodata nu o lasa, si de fiecare data o privea, se uita la reflexia lui, si nu se mai recunostea... Fara ea alaturi...e un nimeni, e distrus. Ar fi vrut sa o ia de la inceput, ar fi vrut sa fi fost acolo cand ea si-a dat ultima suflare... regreta ca nu i-a zis un ultim "Te iubesc!", asa cum nu a facut'o cand era langa el...Da, nu-i zicea, dar ii demonstra, in fiecare zi...in fiecare zi o dezmierda..o saruta, chiar si la batranete... Desi parul cenusiu le dadea de gol varsta, iubirea lor era inca tanara...el inca simtea flacara, el inca o simtea pe ea...
Vroia sa iasa din monotonie, si incerca asta in fiecare zi, in fiecare minut...incerca sa isi gaseasca ceva de facut... Inainte repara radiouri, dar o data cu aparatia calculatoarelor, a ramas fara loc de munca... nu stia ce sa faca...se plictisea...dincolo de limite...fara ea, era plictiseala...nu mai avea de ce sa traiasca.
Nu era prima data cand se gandea asa...de multe ori gandul sinuciderii ii strabatea mintea, dar de fiecare data ceva il oprea ceva...nu stia ce...
A refuzat sa doarma...deoarece o visa si se trezea plans..s trezea intr-un ocean de lacrimi amare...toate din cauza ei... De asta statea noaptea, tarziu, si se uita la televizor...sau cum ii place lui sa zica "tembelizor", la tot felul de reportaje, pe care pe el nu il interesau...a aflat de razboaie necunoscute, de oameni ce au decedat si, desi erau celebri, moartea i-a ridicat la rangul de stea, chiar daca doar pentru cateva zile... Asa era si in cazul lui... o iubea pe puiu...dar dupa ce a murit, abea, si-a dat seama ce a pierdut...si-a dat seama cat de mult o iubea...si-a dat seama ce mult insemna pentru el...
Nu mai stia ce sa faca..s-a saturat de parc, s-a saturat de ziare vechi...s-a saturat de monotonie...vrea ceva nou... A cautat de lucru, si inca mai cauta...vrea sa faca ceva, si sa uite de ea, desi stia ca e imposibil.... il obseda gandul ca el a ucis-o...el a ucis-o in momentul in care nu a fost dupa ea...de ce nu a mers dupa ea la servici?...de ce nu a adus'o el acasa..de ce a lasat'o singura? de ce?
Vrea, vrea din rasputeri sa o aiba din nou...sa ii simta parul matasos, pielea catifelata...pur si simplu sa o priveasca in ochi, chiar daca doar pt o secunda..da.. o secunda i-ar fi fost de-ajuns...atat o mai vroia...o secunda...dar stia ca nu se poate, si isi repeta intr-una "Revino-ti omule...treci peste..nu e vina ta...nu e vina ta!...nu mai e..treci mai departe", dar nu putea...nu putea si gandul acesta il macina dinauntru...se simtea gol fara ea.
Tusele frecvente il mai faceau sa uite , chiar daca doar pentru o secunda, dar nu era destul...tusea, si il treceau transpiratiile...tot isi spunea ca o sa se lase de fumat, dar nu reusea...fumatul era singura activitate care ii ocupa timpul...
Nu suporta doctorii...nu ii suporta pentru ca nu au salvat'o. Dar tusele frecvente incepuse sa il deranjeze... de 3 ani de cand e vaduv, nu mai crede in doctori, nu mai crede in preoti, nu mai crede in el... dar ceva avea sa se schimbe, caci varsta si fumatul incepuse sa il afecteze...
"O vizita la doctor nu poate fi asa rea...un sirop de tuse, niste penicilina, si o sa imi treaca..."
Acestea au fost ultimele sale cuvinte inainte de a adormi...