Capitolul XIV

De data aceasta nu era ea care ii ocupa mintea...si-a dat seama ca mai are 5 luni, 4 chiar, depinde cat de norocos e...
A vazut ca nu e singurul care are boala asta incurabila, a vazut ca se poate mai rau... si-a vazut parinti ingropandu-si copii, ceva ce , in conceptia sa era inadmisibil. "Copii ar trebui sa isi ingroape parintii....asa e legea asta nescrisa". Se vedea intr-un sicriu, inconjurat de copii... ce o sa faca de acum? O sa se descurce?
Cel mai mult il durea faptul ca acei copii vor ramane fara tata...vor ramane singuri...asa cum a ramas si el dupa moartea ei.
Era tarziu, si ceasca de cafea din fata sa incepu sa isi faca efectul. Usa se deschise in mod straniu de una singura, si in mod si mai straniu el astepta sa intre cineva...oricine, numai sa intre, sa vorbeasca, sa nu mai fie singur, inconjurat de mucuri de tigara, cani murdare, si vase nespalate. A suspinat, si s-a ridicat sa o inchida, dar covoarele de pe jos il impiedicara. "..Dumnezau si vaca popii cu tzoalele tale cu tat...tare mi-as dori sa nu mai fie.." a bolborosit nervos, si deodata s-a oprit subit. "Asta e...am sa fac o lista...o lista cu as vrea sa fac pana la...". Era entuziasmat, de parca bucata aia de hartie insemna ceva...
S-a asezat la masa, cu un pix in mana...era ca un scolar ce nu stia sa scrie si totusi avea in fata abecedarul, caietul si pixul. Nu stia de unde sa inceapa.
" Unu, scapa de covoare mancale'ar lenea" si zambea...scria si zambea.
"Doi, fa curat ca stai ca un porc". Deja simtea ca nu mai scrie el...simtea ca nu sunt gandurile sale...sau poate erau...cele mai ascunse...gandurile din subconstient de care el nu avea habar
"Trei..." deja a ramas fara idei...era fericit? A indeplinit tot ce isi dorea? A devenit ce a visat? Nici el nu stia.
"Trei vine maine...si restu..cu timpu...doar am din belsug", si a inceput sa rada de unu singur "auzi..am din belsug".
S-a intins in pat, parca mult prea obosit sa se mai schimbe, desi ochii sai erau inca deschisi si ii admira poza ei. Camera mica, ce era candva vopsita in rosu, acum e rece... asta era culoarea ei preferata...rosu. Acum nu mai recunostea culorile...era un... roz spalacit, un rosu murdarit de praf, paianjeni si fum de tigara.
"Ar fi un gest frumos sa redecorez camera nu?"...iata ca se gasea singur in camera, vorbind singur, punandu-si intrebari a caror raspunsuri nu le stia nici el.
Acum era batran si bolnav, incepea sa ii para rau dupa vremurile ce au fost. Abea acum se gandea ca nu a mai citit de mult un ziar, nu a mai stat d mult pe banca aia jegoasa, din parcul ala mizer. De ce ii era asa dor?
A adormit gandindu'se la viata sa ...la ce a fost, la ce este, si la ce va fi... se gandea la lemne...ce lemn ii place? ce culoare? ce soi? Nu ca ar conta..o data mort, nu mai simti mirosuri, nu mai vezi culori...esti dus, si dus ramai.
"Indata ma duc..."...incerca sa vada partea buna a lucrurilor...partea buna a mortii sale...exista asa ceva? Da..exista...revederea cu ea ar fi singura parte buna... A inchis ochii, inconjurat de tacere si intuneric, cu poza ei pe piept.