luni, 25 august 2008

Capitolul I

O dupa-amiaza obisnuita la sfarsitul lui august, un vant rece, frunze moarte peste tot...un soare palid se ascunde dupa vai lasand in urma sa raze sangerii...
E rece afara, iar vantul sufla cu putere.. Intr-un parc micutz, dintr-un orash uitat de lume, pe o banca jegoasa statea domnul Ioan, poreclit dom' Nelutu...
Cu maini galbene si reci, cu tigara in coltul gurii, citeste ziarul de ieri, numai pentru a-si ocupa timpul. Un prieten rar trece, dar el nu il observa...a uitat cum e sa zambeasca... firea sa a fost prea mult batatorita de loviturile vietii...
Da, el este acel om care te facea sa razi, acel om plin de viata...La cei 60 de ani ai sai, era printre cei mai harnici vecini...era printre cei mai buni si cei mai simpatizati oameni, dar lucrurile s-au schimbat.
Dom' Nelutu avea 3 copii, 2 baieti si o fata pe care ii iubea si inca ii iubeste ca pe ochii din cap. Cel mai mare dintre ei este fata...are 25 de ani...e casatorita si are 2 copii..."Prea tanara...te-ai legat la ochi prea repede fiica taichii" asa obisnuia sa ii zica...fiica taichii... baietii sunt la facultate...unu in anul 3 si celalalt in primul an...amandoi la aceasi facultate... Dom' Nelutu e foarte mandru de ei...profita de fiecare ocazie si zice lumii ca are copii "injinieri", si scapa un zambet sec, si rece.
Sotia sa, Dumnezeu sa o ierte, a murit nu demult...vai ce mult o mai iubea...
Nu a parasit-o niciodata, si nu a acceptat ca a decedat...a stat langa ea si i-a tinut mana zi si noapte...pana la ultimul cui...ultimul cui din sicriul din lemn de cires...
A plans, a ros ficatul in el...a iubit-o... "Pana cand moartea ne va desparti!" atat a repetat in cele 3 zile in care sotia sa a stat p masa din sufragerie, intre 3 scanduri... o jelea, si ii saruta obrajii... lacrimile sale erau de prisos acum...intr-una isi repeta ca o iubeste...dar era prea tarziu....ea nu mai auzea...
De cand sotia a plecat la ceruri, asta face dom' Nelutu in fiecare zi...sta p o banca jegoasa, intr-un parc jegos, citind ziare vechi, si asteptand...asteptand ziua in care va fi din nou fericit...ziua in care va fi din nou cu ea...cu marea sa iubire...

Un comentariu:

Eddy spunea...

MISHTO kestie man. asta asha de la baiat destept la baiat destept ^_^.
kiar imi place... esti si tu poetic cat de cat :P =)).